În ediția din august 2011 a buletinului de știri al Organizației Mondiale a Medicilor de Familie, WONCA News, a fost publicat un articol al Președintelui WONCA World, Prof. Dr. Richard Robers, în care acesta vorbește și despre vizita în România din luna mai 2011, cu prilejul Forumului Internațional pentru Sănătate Rurală EURIPA.

Articolul poate fi citit în original pe siteul WONCA, aici.

Traducerea articolului în limba română:

„Știrile WONCA august 2011

De la președintele WONCA

Urcușul inegal – partea întâi

Viziunea WONCA asupra unei lumi unde fiecare familie are un medic de familie a parut intotdeauna un munte imens, greu de urcat. Alpiniștii cu experiență se așteaptă ca unele părți ale ascensiunii să fie ușoare și altele dificile. Ceea ce face ca aceste părți să fie mai ușoare sau mai dificile este, de obicei, starea vremii sau a terenului. Călătoriile recente pe care le-am făcut în Danemarca, România, Spania și Brazilia m-au făcut să văd nori de furtună deasupra orizontului medicinei de familie și un peisaj politic care poate să împiedice ascensiunea medicinei de familie. Sper că norii vor trece, pe măsură ce economia globală se va îmbunătății și că se va liniști și pământul care se clatină. Îmi este teamă însă că tunetele și tremorul pot reprezenta atenționări importante legate de sănătate și de noi.

În continuare voi descrie aceste atenționări în două părți.

În acestă ediție a Știrilor WONCA, prezint în prima parte în contrast o țară unde medicina de familie are o tradiție îndelungată și puternică (Danemarca) cu o țară unde medicina de familie se zbate să capete stabilitate (România). Următoarea ediție a Știrilor WONCA va cuprinde partea a doua, în care voi discuta despre două țări unde sistemul național de sănătate a fost reconstruit în ultimii douăzeci de ani pe baza medicinei de familie. În acele țări, o criză fiscală (Spania) și o schimbare de guvernământ (Brazilia) au amenințat ascensiunea continuă a medicinei de familie.

Copenhaga în aprilie

Aprilie este reprezentativă pentru Copenhaga. Vremea s-a modificat frecvent de la gri și ploi la lumină și briză.  Locul întâlnirii anuale a EQuiP (Asociația Europeană pentru Calitate în Medicina Generală/Medicina de familie) a fost un vechi depou feroviar, transformat în hotel și centru sportiv. Găzduită de Colegiul danez al medicilor generaliști (DSAM), întâlnirea a reprezentat o oportunitate minunată de a asculta experți europeni în domeniul calității în medicina de familie, și pentru a învăța mai multe despre sistemul danez de sănătate.

Danemarca are 5 milioane de locuitori și 12.000 de medici, dintre care un pic mai puțin de o treime sunt medici de familie. Există 4 facultăți de medicină care produc anual 800-900 de absolvenți, dintre care aproximativ 200 urmează apoi programe postuniversitare de rezidențiat în medicina familiei cu durată de 5 ani. Aproximativ trei sferturi dintre rezidenții de medicină de familie danezi sunt femei. Medicii de familie danezi sunt proprietarii praxisurilor – frecvent într-un grup de 4-5 medici, deși aproximativ jumătate lucrează în cabinete individuale. Într-o zi tipică au loc 30-35 de consultații. Plata medicilor de familie a fost mixtă, capitație și plată pe serviciu.

Noul contract cu statul este în vigoare de la 1 aprilie 2011 și acesta prevede o schimbare a procentului per capita – per serviciu de la 25%-75% la 50%-50%. Danezii au investit foarte mult în medicina de familie și au redus la jumătate numărul de paturi în spitale în ultimii zece ani. Medicii de familie danezi au beneficiat de această schimbare a finanțării dinspre spital spre medicina de familie, salariile anuale medii ajungând acum la $200.000, adică 10% mai mult decât media salariului celorlalți specialiști.

Am petrecut câteva ore cu un medic de familie în timp ce consulta pacienți în cabinetul său. O consultație a fost acordată unei doamne de vârstă mijlocie cu tensiune arterială ridicată (210/115) care era stresată de evenimentele familiale și care avea rezerve în a-și lua medicația prescrisă. Am ascultat cu admirație cum medicul de familie a negociat cu grijă un plan de management pe care pacienta l-a acceptat. Mai important a fost modul de abordare liniștitor și fără grabă al medicul, care a încurajat-o să discute cu familia ceea ce o îngrijora.

Pacienții, profesioniștii și politicienii par toți mulțumiți în general de sistemul danez. Totuși, am zărit câteva neliniști. Deoarece tot mai mulți medici de familie au program de lucru mai scurt,  există o preocupare pentru asigurarea continuității asistenței medicale și pentru suficient personal medical. În compensație, tot mai mulți medici de familie ies la pensie la 62-63 de ani, în loc de 60 ani, deoarece au mai puțin de lucru, pentru că nu mai trebuie să asigure asistență și în afara programului de lucru, iar pensia le-a fost amenințată de problemele economiei globale.

Comunicarea și coordonarea cu asistența medicală secundară necesită îmbunătățiri – renumita platformă daneza pentru fișe medicale electronice nu interconectează încă toate părțile sistemului medical. În urmă cu 15 ani, spitalele au început să angajeze medici de familie pentru a îmbunătății comunicarea între spital și asistența medicală primară, dar acest lucru nu a funcționat așa bine cum s-a sperat. Atenția este acum concentrată pe măsurători și îmbunătățire (registrele urmăresc 30 de boli), într-o perioadă în care a fost redusă la jumătate finanțarea din partea statului pentru unitățile care se ocupă de calitate în medicina de familie.

București în luna mai

Clima din România a fost foarte diferită în mai. Soarele a fost cald și primitor. Munții Carpați au fost spectaculoși. Asociația Europeană a Practicienilor din zonele Rurale și Izolate (EURIPA) a fost prezentă în România pentru cel de-al doilea Forum Pentru Sănătate Rurală. M-am simțit ca în familie pe parcursul discuțiilor despre bucuriile și provocările practicii în mediul rural. Înainte să ajung la Sinaia, am petrecut câteva zile in București întâlnindu-mă cu studenți la medicină și rezidenți de medicina familiei dar și observând cum își desfășoară activitatea un medic de familie.

În după-amiaza pe care am petrecut-o într-un cabinet din București  am văzut o femeie de vârstă mijlocie care avea nevoie de completarea documentelor pentru dizabilitate necesare fiicei sale adulte și un bărbat cu durere abdominală cronică. Birocrația și durerea cronică sunt activități familiare tuturor medicilor de familie, indiferent de limba în care își desfășoară activitatea.

Nu doar vremea a fost opusul celei din Danemarca, ci și sistemel de sănătate sunt diferite. Danezii beneficiază de un sistem bine finanțat, bazat pe asistența medicală primară și  foarte performant. România îndură un sistem subfinanțat, centrat pe specialiști și spital și slab performant. România cheltuiește pentru sănătate mai puțin decât orice alt stat european, alocând doar 4,4% din PIB  sănătății, adică aproximativ jumătate din cât alocă Danemarca.

România are aproximativ 21,5 milioane de locuitori, dar pierde treptat din populație din cauza unei rate a deceselor care depășește rata nașterilor și a migrației externe. În mod similar, România produce mai puțini medici decât pierde prin deces, pensionare sau emigrare, în special în Belgia, Franța și Italia. Exista 12 facultăți de medicină, 2 în București, care produc anual 4800 de medici absolvenți. România are aproximativ 48000 medici și unul din patru medici este medici de familie, care a obținut această specialitate în urma unui examen.

Din 1949 până în 1989, România a avut un sistem centralizat de sănătate, controlat de stat. Dar după căderea comunismului în 1989, au început reforme majore ale sistemului sanitar și a fost stabilit un sistem de asigurări de sănătate. Până acum trei ani, medicii de familie se descurcau destul de bine. Erau proprietarii praxisurilor și erau plătiți pe baza capitației. Au primit laptop și imprimantă. În prezent, sunt împinși de sistemul de asigurări de sănătate controlat de stat să accepte un procent mai mare de plată pe serviciu (până la 50%), dar nu le este permis să ceară pentru o consultație mai mult de un (1) Euro și nu vor fi plătiți dacă depășesc 400 de consultații pe lună.

Astfel încât medicii de familie români par prinși într-un sistem gândit să îi facă să dea greș. Trebuie să își plătească singuri cheltuielile cabinetelor (de obicei 70% din venituri și acest procent este în creștere), în timp ce tarifele lor sunt stabilite de guvern. În medie, un medic de familie român câștigă 600 Euro pe lună (aproximativ $860) după ce plătesc toate cheltuielile. În timpul vizitei mele în București, am încercat să transmit aceste neliniști și ministrului Sănătății. A avut lucruri bune de spus despre medicina de familie, dar aceste cuvinte încurajatoare se pare că nu și-au găsit și traducerea în acțiuni de sprijinire.

Cele două organizații care reprezintă medicii de familie (societatea științifică și patronatul) au fost prinse în negocieri intense cu Casa de Asigurări de Sănătate pentru cea mai mare parte a primei jumătăți a lui 2011. Mai târziu am aflat că negocierile au luat o turnură urâtă, în luna iunie, când reprezentanți ai statului ar fi folosit mass media pentru a lansa atacuri la persoană la adresa celor două femei care reprezintă organizațiile medicilor de familie. Curajul și perseverența lor în acele luni tensionate au fost inspiratoare.

Contraste

Contrastul dintre sistemele de sănătate din Danemarca și România a fost șocant. Medicii de familie danezi sunt priviți ca un nod central al sistemului lor și au putere și resurse semnificative. Medicii de familie români sunt marginalizați și au prea puține resurse. Totuși, am fost impresionat de problemele similare pe care le-au prezentat pacienșii lor și de dedicația de care dau dovadă medicii din ambele țări.

Voi încheia partea a doua cu lecțiile învățate și câteva sugestii pentru strategii pentru medicii de familie și organizațiile lor. Până atunci, prietenilor mei danezi: tak pentru ospitalitatea voastră binevoitoare și pentru succesul sistemului de sănătate danez, care are locul sus pe munte ca o viziune pentru noi toți.

Prietenilor mei români: Mulțumesc pentru numeroasele bucurii pe perioada vizitei mele, pentru urcușul vostru permanent pe o pantă foarte dificilă și pentru că aveți curajul să strigați povestea medicinei de familie când alții au încercat să vă reducă la tăcere.

… continuarea în ediția din octombrie a Știrilor WONCA.

Profesor Richard Roberts
Președinte
Organizația Mondială a Medicilor de Familie”